Andreea Bîndiu, fata care de la 13 ani e ,,voluntar de profesie”

Andreea Bîndiu, fata care de la 13 ani e ,,voluntar de profesie”

Andreea Bîndiu are 18 ani și e îndrăgostită de voluntariat despre care spune că e mai mult decât o pasiune. Face asta de ceva ani buni, după ce a fost într-o tabără de profil și nu a vrut să mai plece de acolo.

,,Mereu mi-a plăcut să ascult oamenii și să îi ajut, atât cât pot. Iar când mi se pare că nu mai pot, mai pot puțin. Nu aș fi ajuns aici fără oamenii pe care i-am întâlnit pe parcursul a aproape cinci ani de voluntariat.”, declară Andreea.

15941796_940254676074885_544154632_n

Momentan este trainer în cadrul activităților desfășurate de Asociația Grupurilor Locale de Tineret (AGLT), asociație în care spune ea, a ajuns inițial dintr-o întâmplare:

 ,,Eram în clasa a șaptea când am auzit că există un grup de tineri șmecheri care fac activități șmechere și nu stau toată ziua în casă la calculator, așa că am mers și eu. Eram cea mai mică dintre toți, dar cu toate acestea eram deja „una de-a lor”. Fiind mai timidă din fire, nu mă implicam foarte mult până când am ajuns în prima mea tabără AGLT. Revenită de acolo cu informații proaspete, energie cât cuprinde și chef de joacă, am împărtășit tot ceea ce am învățat de la trainerii mei. Astfel am crescut, am participat la toate cursurile AGLT, cel din urmă fiind T.O.T (după ce îl termini, ești trainer cu diplomă).  Aici, eram aproape cea mai mică din echipa „DUNGĂ” (salut cu drag toate „dungile”), dar asta nu m-a descurajat.  Vara următoare am ținut primul meu curs AGLT pentru începători, într-o tabără națională, la doar 16 ani. A fost o provocare ce creștea în fiecare zi, punându-mă mereu în situații neașteptate. Iar de aici am continuat să țin cursuri în diferite tabere regionale sau naționale, sau chiar cursuri locale. Am învățat foarte multe de la colegii cu care am lucrat, fără ei nu aș fi evoluat așa frumos.”

În cadrul proiectelor lor, tinerii din AGLT folosesc metode de învățare non-formale, prin care îi ajută pe cei mici să se dezvolte și, așa cum e și firesc la vârsta copilăriei, cea mai des întâlnită metodă aplicată este jocul. Prin joc, piticii care iau parte la activități învață lucruri noi și deprind anumite aptitudini, fără să realizeze asta în acel moment.

Când am întrebat-o ce admiră cel mai mult la ,,oamenii mari” care se ocupă de AGLT și care, în general sunt cadre didactice, Andreea a răspuns: ,,Faptul că ne sunt prieteni, părinți și îndrumători.  Sunt niște persoane jos-pălăria, fără de care nu ar fi existat AGLT-ul. ”.

Despre motivele pentru care oamenii ar trebui să intre în AGLT, Andreea spune că sunt multe, dar cel mai important este să îți dorești să rămâi, să te implici:

,,Aici te dezvolți pe toate planurile, cunoști oameni geniali care devin a doua ta familie și vezi cum TU, un omuleț de 16-17 ani, poți să faci niște copii fericiți și să-ți faci simțită prezența în societate. Nimic nu se compară cu râsetul unui copil care vine și te întreabă: „nu-i așa că mai veniți pe la noi?”. În momentul acela știi că ai făcut ce trebuia!”.

Pe lângă voluntariat, ea știe deja ce vrea să se facă când o să fie mare, căci nu mai e mult până acolo. Andreea vrea să fie medic, un vis pe care îl are încă din clasa a VII-a și care merge parcă mână-n mână cu voluntariatul, deoarece medicina este o profesie dedicată tot oamenilor pe care îi ajuți și cărora, într-o măsură mai mică sau mai mare, le poți schimba viața.