Andrei Gherasim, din corporație pe Kilimanjaro

Andrei Gherasim, din corporație pe Kilimanjaro

Andrei Alexandru Gherasim poate părea la prima vedere un tip obișnuit, care lucrează într-o corporație, dar acest lucru este departe de a fi unul care să-l definească. Asta pentru că Andrei este un alergător de cursă lunga, la propriu și cucerește constant vârfuri montane ale căror altitudini provoacă amețeli, doar gândindu-te la ele. Poate pentru cei mai mulți dintre noi, un job stabil și o viață comodă, în care îți poți folosi timpul liber și banii câștigați pentru satisfacerea micilor plăceri ne-ar fi mulțumit. Nu același lucru este valabil și pentru eroul acestei povești, care a decis să intre într-o luptă cu propriul său potențial, să-și pună la încercare limitele și să investească atât banii câștigați, cât și tot timpul liber pe care-l are pentru a-și alimenta o pasiune.

Crescând în Sinaia, a fost apropiat de munte și de sporturile de iarnă de mic copil, dar mutarea la București pentru urmarea unei facultăți l-au îndepărtat pe Andrei de activitățile sportive cu care fusese obișnuit dintotdeauna. A încheiat studiile, s-a angajat, dar această nouă viață nu era nici pe aproape satisfăcătoare pentru Andrei. Acesta își dorea să revină la sport și a reușit să facă asta, găsind motivația într-o persoană din familia sa care practica triatlonul la cel mai înalt nivel.

,,Simțeam nevoie de o schimbare majoră, devenisem sedentar, iar viața mea parcă nu avea un scop bine definit, astfel că alergatul mi-a arătat calea către o altă lume. Maratonul era un vis pentru mine la început deoarece abia reușeam să termin o cursă de 10km, dar totul ține de voință și antrenament.”

articol

Astfel, cu motivația la cote înalte, într-o continuă și acerbă competiție cu propriile limite, a început să se antreneze după un program bine organizat, iar ușor, ușor a reușit să alerge 21km, moment în care a realizat că pragul celor 42km nu mai era deloc atât de departe precum părea la un moment dat. Partea dificilă însă nu mai este reprezentată în prezent de zecii de kilometri pe care-i are de parcurs la fiecare concurs, ci de segmentarea eficientă a timpului liber deoarece Andrei trebuie să-și împartă zilele între job și antrenamentele riguroase specifice acestei discipline.

,,Antrenamentul este mult mai dur decât concursul în sine. Un maraton ține 3 ore, dar antrenamentele sunt câte 4-5 pe săptămână. După 8-10 ore de muncă  plec să alerg o oră sau două pe zi, ajung apoi acasă, mănânc, fac un duș și mă culc. Iar cel mai greu lucru în ecuația asta este să te motivezi să ieși la antrenamente după o astfel de zi de muncă, grea și obositoare, însă aici este secretul. Am observat că după o oră de alergat mă simt mai bine și uit de toate problemele de la birou, lucru care mă face să am un somn liniștit, iar a doua zi la job mă pot concentra mult mai bine, plus că starea mea de spirit este una pozitivă. Pentru a putea face acest lucru a trebuit să renunț la multe obiceiuri din trecut, am și uitat cum este să ies in oraș la bere cu băieții, să mă uit la filme pentru că dacă vrei să ai o viață de sportiv în condițiile în care ai și un job, trebuie să înveți să renunți la astfel de plăceri și asta am făcut și eu. Acum timpul meu este foarte prețios și trebuie să am un program foarte bine definit.”

După cum era de așteptat, sportul la un nivel înalt cere sacrificii pe plan personal, dar o disciplină ca maratonul cere sacrificii și pe plan material deoarece nu este o activitate care să abunde în sponsorizări și premii mari, ci această pasiune este susținută, din păcate, din fondurii proprii.

,,O întrebare care mi se pune foarte des este – „ Câți bani îți dau ăștia la concursuri de alergi atât?” Răspunsul este simplu, eu nu primesc nimic, dar în schimb, totul costă. Nu este un sport ieftin, echipamentul, suplimentele, deplăsarile, cazările și taxele la concursuri sunt plătite din salariul meu, dar satisfacția este cu totul alta decât pe plan material. Rezultatul final după ce termin un concurs  cu un rezultat bun îmi umple sufletul de bucurie deoarece faptul că am o viață sănătoasa și  că îmi depășesc zilnic condiția contează mult mai mult pentru mine decât o sumă de bani.”

Multe dintre maratoanele la care participă au scopuri caritabile, fondurile strânse prin diverse ONG-uri fiind donate copiilor bolnavi de cancer, aceasta fiind o motivație care-i conferă lui Andrei și mai multă putere și hotărâre să continue să practice acest sport.

Pe lângă zecii de kilometri alergați în concursurile de maraton, Andrei a cucerit în anul 2016 vârful Uhuru din munții Kilimanjaro,Tanzania, acesta fiind cel mai înalt punct de pe continentul african. Andrei clasifică această experiență ca fiind una revelatoare, care i-a arătat cu adevărat ce înseamnă să fii alături de cei din jurul tău. Au plecat 16 necunoscuți împreună pe Kilimanjaro, dar s-au întors o familie.

..Ne-am ajutat necondiționat, ne bucuram enorm când puteam să ajutăm, iar atunci când reușeam să ofer un zâmbet pe fața unuia dintre colegii mei simțeam că îmi trece și mie durerea. Per total acest impact emoțional puternic te marchează și după o asftel de experiență constați că te întorci un alt om, dornic de fapte bune și lucruri mărețe, dar te lovești de bariera junglei urbane. Important este să nu ne lăsăm copleșiți și să transmitem tuturor ce am simțit acolo și ce am trăit acolo.”

A plecat hotărât și încrezător în expediția de pe Kilimanjaro, cunoscându-și potențialul, conștient că este bine antrenat și având o mulțime de munți sub 3000 de metri cuceriți la activ. Dar Andrei recunoaște că nu mereu socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg.

,,Ajuns la altitudinea de 4200m am simțit că tot antrenamentul meu a fost inexistent. Durerile de cap, lipsa poftei de mancare, lipsa oxigenului făceau să arăt ca un om neputincios ce se chinuie să termine o drumeție banală de câteva ore. Acolo totul părea simplu, privind potecile ce urcau lin către varf, fără porțiuni tehnice. Te făcea să crezi că poți alerga în câteva ore până în vârf, dar nimeni nu realiza cât de puternice erau efectele adverse ale altitudinii. Moralul îmi era la pământ, nu puteam să cred că eu am dificultăți în parcurgerea acestui traseu, mai ales că până la 4200m am fost  mereu primul din grup, pus pe glume și cu poftă de viață, iar lupta mea cu moralul consider că a fost cel mai dificil moment din această ascensiune. În final am reușit să mă echilibrez și să termin călatoria victorios, cu zâmbetul pe buze și cu lacrimi în ochi! Toți putem, trebuie doar să reușim să câștigăm lupta cu propria noastră minte.”

Pe lângă Uhuru, Andrei a mai cucerit de-a lungul timpului mai multe vârfuri din Austria, Bulgaria și Grecia, iar pentru 2017, plănuiește să atace un nou munte de peste 4000 de metri – Mont Blanc de 4804 de metri din Franța sau Elburus de 5642 de metri din Rusia. În ceea ce privește maratonul, Andrei își propune să depășească 3000 de kilometri alergați în acest an.

,,Sportul este un factor important în creșterea încrederii în sine, îndepărtarea stresului  și eliminarea depresiei. Este un medicament  pentru orice fel de boală, atât fizică, cât și psihică, iar faptul că îți ordonează stilul de viață și te pune în legătură cu multe persoane interesante, cu o mentalitate sănătoasă te face să realizezi ca ești un om fericit și împlinit.”